Pe piata muncii din Romania a aparut un nou angajat: cel nascut “la Revolutie”. Sau poate chiar cuvantul angajat nu i se potriveste foarte bine, deoarece acesta se percepe mai mult ca “managerul” propriei sale cariere (si vieti). De altfel, este prima generatia din Romania pentru care a fi angajat este … doar o optiune –  o alternativa la a lucra pe cont propriu, a avea mai multe job-uri part-time sau a-si continua studiile in strainatate.

Viata la 20 (si ceva) de ani

Sociologic au un nume: Generatia Y. Au (in jur de) 20 de ani) si se comporta ca atare. Sunt idealisti, cred ca stiu si pot totul. Inca nu s-au lovit de viata, nu au invatat sa fie prudenti. Sunt frumosi si curati, nu neaparat competenti inca. Au sperante si vise, si cred cu tarie ca le pot transforma in realitate.

“Nu vor sa traiasca pentru a munci, ci vor sa munceasca pentru a trai” Mai mult…

Cine sunt?

Ii intalnesti in birourile multinationalelor (mai nou din ce in ce mai des in open space), dar si in firmele romanesti mari. Sunt “cei care conteaza” din punct de vedere profesional si au varste cuprinse intre 35 si 50 de ani. Sunt cei care au reusit dupa 1990 iar sociologii ii denumesc “Generatia X”.

Si-au trait copilaria, adolescenta, poate si inceputul tineretii in comunism. Majoritatea au pornit de jos sau de acolo de unde eram cu totii in acele vremuri in care disparitatile sociale nu erau (sau nu pareau) prea mari.

Cum sunt?

Sunt oameni care s-au adaptat. Au reusit sa treaca prin tranzitii nesfarsite. Majoritatea s-au angajat la multinationale de tineri, spre disperarea familiei care le vedeau viitorul nesigur “la privati”. Si-au asumat riscuri, si-au schimbat profesiile, au invatat singuri sa vorbeasca engleza, sa lucreze pe calculator, sa conduca masina (companiei)…

La inceput au fost secretare, reprezentanti comerciali (un nume mult prea elegant pentru ce insemna comertul in anii ’90), reprezentanti medicali, asistente de vanzari, “omul bun la toate” care se ocupa de calculatoare. Au vazut multe, stiu multe despre “capitalismul salbatic” si cum sa rezisti aici.

In ce cred? Mai mult…

* articol publicat si pe portalul de dezvoltare personala www.empower.ro

In momente de criza, exista doua tentatii: sa credem ca nu putem face nimic sau sa credem sa putem face miracole. In jurul nostru abunda mesaje extreme, unele care par sa prevada Apocalipsa iar altele imbibate de iluzii infantile…

Ca de fiecare data, solutia este Masura. Echilibrul. Calea de Mijloc. Mai precis, influentez ceea ce pot si imi accept limitele. Accept si inteleg ca nu pot schimba Lumea, ci poate doar Lumea Mea, si acesta este deja un pas foarte mare…

Un instrument util in acest sens este Cercul Influentei / Cercul Ingrijorarilor dezvoltat de Stephen Covey. Covey sustine ca ne putem concentra energia in doua directii: Cercul Ingrijorarilor (ceea ce ma preocupa, dar nu pot influenta direct, de exemplu comportamentul altei persoane sau sistemul de pensii) si Cercul Influentei (ceea ce pot influenta direct).

Victima in Cercul Ingrijorarilor

In functie de “locus-ul” atentiei noastre suntem mai degraba reactivi (in Cercul Ingrijorarilor) sau proactivi (in Cercul Influentei). Oamenii reactivi isi concentreaza eforturile asupra Cercului Ingrijorarilor, se victimizeaza, micsorand astfel foarte mult Cercul Influentei. Dimpotriva, oamenii proactivi se concentreza asupra lucrurilor pe care le pot influenta, marind continuu Cercul Influentei. Mai mult…

* articol publicat si pe site-ul de dezvoltare personala www.empower.ro

Dupa ce am scris acest titlu, m-am auzit: “Cum adica?! Ori schimb ori accept? Sunt atatea lucruri pe care as vrea sa le schimb, sa le imbunatatesc, sa le fac diferit…Hm, cum sa accept ceva ce vreau sa schimb…”.

Poate cel mai dificil aspect emotional in gestionarea unei schimbari este acceptarea starii de fapt. Pentru a ne construi realitatea dorita (familia dorita, locul de munca potrivit, silueta optima, casa pe o vrem etc), avem nevoie sa pornim din prezent. Mai mult…

* articol aparut si pe portalul de dezvoltare personala www.empower.ro

Inaintea unor decizii majore in viata, apare deseori teama. Cum o sa fie? Daca nu reusesc? Ce se va intampla daca voi esua? Cum voi trai cu mine asa? Ce vor spune ceilalti?

Iar aceasta teama este fireasca si are rostul sau: ne poate mobiliza, ne poate ajuta sa luam in calcul anumite riscuri si sa depasim anumite obstacole. Mai mult…

Mi-am pus des intrebarea – care este ritmul vietii mele? Si cum pot sa ma armonizez mai bine cu ritmul celorlalti si ritmul natural al lucrurilor?

Un raspuns l-am gasit prin Gabrielle Roth, care a identificat un meta model de transformare: 5 ritmuri succesive prin care trecem cu totii in schimbare – curgere, staccato, haos, liric si liniste. Mai mult…

Un concept pe care l-am folosit mult in ultimul timp este ceea ce programarea neuro-lingvistica numeste “principiul bunei intentii”.

Astfel, fiecare actiune umana are la baza o buna intentie. De exemplu, a spune mereu DA sefului poate avea intentia de a fi acceptat sau de a nu crea conflicte, in spatele fumatului dorinta de integrare intr-un grup…

Orice comportament este “manat” de o intentie pozitiva. Si acel comportament reprezinta calea pe care la un anumit moment al dezvoltarii noastre personale o consideram ca fiind cea mai eficienta. In consecinta, ceea ce facem reprezinta alegerea pe care o consideram cea mai potrivita pentru aceasta “buna intentie”. Mai mult…

Asa a incheiat discutia unul dintre prietenii mei dragi. Si a mai adaugat celebrul “Asa am fost intotdeauna, nu pot sa ma schimb!” Mai mult…

Imi place foarte mult metafora calatoriei lui Moise prin Egipt.

Mda, stiu ca este controversata din punct de vedere istoric, e greu de imaginat o calatorie de 40 de ani cu 2milioane de oameni care se hranesc doar cu mana cereasca, insa e un pretext foare bun de a descrie schimbarea si adaptarea la schimbare. Mai mult…

* articol aparut si pe portalul de dezvoltare personala www.empower.ro

Ma intalnesc foarte des in ultimul timp cu persoane care tocmai si-au pierdut locul de munca in urma restructurarilor. Ma impresioneaza starea lor de spirit negativa, teama si anxietatea fata de un viitor pe care aproape ca nu si-l mai pot imagina. Mai mult…