* articol publicat in revista AIDA, octombrie 2011

Sunt starurile organizatiei. Sunt cei care “fac ca lucrurile sa se intample”. Sunt mereu sub lumina reflectoarelor. Sunt cei care “aduc banii in firma”. Sunt mereu in viteza, vorbesc (tare) la telefon, conduc repede (si stiu intotdeauna drumul cel mai scurt), nu pied timpul cu detalii…

Stiu ca este un portret oarecum stereotip dar …ii recunoasteti?

Precis i-ati intalnit daca lucrati in mediul organizational – sunt …MANAGERII DE VANZARI!

Si indraznesc sa spun ca…sunt un client de coaching aparte.

Se spune ca poti face coaching cu oricine, pentru ca un coach nu are nevoie sa se preocupe de continutul dialogului, fiind concentrate doar pe “proces”. Si poate ca intr-adevar, nu are nevoie, insa daca isi cunoaste clientii, poate lucra mult mai usor cu ei.

Cum lucrezi cu managerii de vanzari?

Mai mult…

Pe piata muncii din Romania a aparut un nou angajat: cel nascut “la Revolutie”. Sau poate chiar cuvantul angajat nu i se potriveste foarte bine, deoarece acesta se percepe mai mult ca “managerul” propriei sale cariere (si vieti). De altfel, este prima generatia din Romania pentru care a fi angajat este … doar o optiune –  o alternativa la a lucra pe cont propriu, a avea mai multe job-uri part-time sau a-si continua studiile in strainatate.

Viata la 20 (si ceva) de ani

Sociologic au un nume: Generatia Y. Au (in jur de) 20 de ani) si se comporta ca atare. Sunt idealisti, cred ca stiu si pot totul. Inca nu s-au lovit de viata, nu au invatat sa fie prudenti. Sunt frumosi si curati, nu neaparat competenti inca. Au sperante si vise, si cred cu tarie ca le pot transforma in realitate.

“Nu vor sa traiasca pentru a munci, ci vor sa munceasca pentru a trai” Mai mult…

Cine sunt?

Ii intalnesti in birourile multinationalelor (mai nou din ce in ce mai des in open space), dar si in firmele romanesti mari. Sunt “cei care conteaza” din punct de vedere profesional si au varste cuprinse intre 35 si 50 de ani. Sunt cei care au reusit dupa 1990 iar sociologii ii denumesc “Generatia X”.

Si-au trait copilaria, adolescenta, poate si inceputul tineretii in comunism. Majoritatea au pornit de jos sau de acolo de unde eram cu totii in acele vremuri in care disparitatile sociale nu erau (sau nu pareau) prea mari.

Cum sunt?

Sunt oameni care s-au adaptat. Au reusit sa treaca prin tranzitii nesfarsite. Majoritatea s-au angajat la multinationale de tineri, spre disperarea familiei care le vedeau viitorul nesigur “la privati”. Si-au asumat riscuri, si-au schimbat profesiile, au invatat singuri sa vorbeasca engleza, sa lucreze pe calculator, sa conduca masina (companiei)…

La inceput au fost secretare, reprezentanti comerciali (un nume mult prea elegant pentru ce insemna comertul in anii ’90), reprezentanti medicali, asistente de vanzari, “omul bun la toate” care se ocupa de calculatoare. Au vazut multe, stiu multe despre “capitalismul salbatic” si cum sa rezisti aici.

In ce cred? Mai mult…

* articol publicat si pe portalul de dezvoltare personala www.empower.ro

In momente de criza, exista doua tentatii: sa credem ca nu putem face nimic sau sa credem sa putem face miracole. In jurul nostru abunda mesaje extreme, unele care par sa prevada Apocalipsa iar altele imbibate de iluzii infantile…

Ca de fiecare data, solutia este Masura. Echilibrul. Calea de Mijloc. Mai precis, influentez ceea ce pot si imi accept limitele. Accept si inteleg ca nu pot schimba Lumea, ci poate doar Lumea Mea, si acesta este deja un pas foarte mare…

Un instrument util in acest sens este Cercul Influentei / Cercul Ingrijorarilor dezvoltat de Stephen Covey. Covey sustine ca ne putem concentra energia in doua directii: Cercul Ingrijorarilor (ceea ce ma preocupa, dar nu pot influenta direct, de exemplu comportamentul altei persoane sau sistemul de pensii) si Cercul Influentei (ceea ce pot influenta direct).

Victima in Cercul Ingrijorarilor

In functie de “locus-ul” atentiei noastre suntem mai degraba reactivi (in Cercul Ingrijorarilor) sau proactivi (in Cercul Influentei). Oamenii reactivi isi concentreaza eforturile asupra Cercului Ingrijorarilor, se victimizeaza, micsorand astfel foarte mult Cercul Influentei. Dimpotriva, oamenii proactivi se concentreza asupra lucrurilor pe care le pot influenta, marind continuu Cercul Influentei. Mai mult…

Din tot ceea ce am citit despre timp, cea mai tulburatoare afirmatie pentru mine a fost: “Timpul inseamna viata mea”. Iar asa cum aleg sa imi traiesc viata, aleg sa imi traiesc “timpul ce mi s-a dat”….

Timpul este unul dintre putinele daruri distribuite “democratic”. Dar, desi aparent egal, il folosim diferit, in functie de priortitatile dar si de … stilul nostru personal.

Am descris in articolele trecute stilurile personale de lucru in echipa, definitie conform analizei tranzactionale. Mai mult…

Mai mult…

Un concept pe care l-am folosit mult in ultimul timp este ceea ce programarea neuro-lingvistica numeste “principiul bunei intentii”.

Astfel, fiecare actiune umana are la baza o buna intentie. De exemplu, a spune mereu DA sefului poate avea intentia de a fi acceptat sau de a nu crea conflicte, in spatele fumatului dorinta de integrare intr-un grup…

Orice comportament este “manat” de o intentie pozitiva. Si acel comportament reprezinta calea pe care la un anumit moment al dezvoltarii noastre personale o consideram ca fiind cea mai eficienta. In consecinta, ceea ce facem reprezinta alegerea pe care o consideram cea mai potrivita pentru aceasta “buna intentie”. Mai mult…

Prezentul este perfect. Si imediat ce termin de scris, ma aud: “Cum adica, prezentul este perfect?! Sunt atatea lucruri pe care as vrea sa le schimb, sa le imbunatatesc, sa le fac diferit…”.

Prezentul este chiar… perfect. Fie si doar pentru ca este maximul din ceea ce sunt acum.

Prezentul este ceea ce sunt aici si acum. Nu este ce a fost, ce as vrea sa fie sau ce ar trebui sa fie. Perfectul are o aura de perfectiune si cred ca doar acceptand-o, pot intelege trecutul si prefigura viitorul. Mai mult…

Am crezut mult timp in revolutii. Am crezut in schimbarea totala, entuziasta, in care totul renaste. Am crezut in entuziasm (in greaca, traducerea pentru “zeul interior”).

Dar am vazut cat e de dificil si cat de nerealist. Si cate energie, iluzie si speranta se pierd asa!

Dar lingvistica mi-a spulberat nedumerirea, lamurind inca o data sensul ascuns al cuvintelor. Mai mult…

* articol aparut si pe portalul www.business-edu.ro

Articolul de astazi va propune un posibil raspuns la o intrebare pe care am auzit deseori organizand programe de “Manager as a Coach” – “Daca devenind “prea” coachi, vom inceta sa mai fim manageri?” Mai mult…